A trecut un an.

Si tot il iubesc...si tot singura sunt.
Si de neinteles.

De-abia plecasesi...

Versurile lui Tudor Arghezi...in armonie cu glasul lui Tudor Gheorghe.
Ce transmite...ramane sa simtiti.

Se vinde bine...

Astazi am accesat din curiozitate un cont de socializare al unei prietene.Facut cu ceva timp in urma intr-un moment de zel...si uitat...am decis sa atentez la el.
Nici nu i-am spus...Si nici nu-i spun...daca nu va observa.Si uite asa...stand acolo ceva vreme am vazut cateva profile de fetitze...care mai decare mai deocheate.Mi-au placut si mie...Pe mine m-au sarit...cam toate personajele online.Cine ar sta de vb cu cineva care are la profil un pui si un ou in tigaie?
Voi barbati de pretutindeni...vesnic in cautare de...mai bine, nu va compatimesc ca sunteti singuri.Multe fete oferteaza picioare lungi...chip angelic si inima de pisic.
Sa fie greu sa alegi?trebuie doar sa stii ce vrei :)
De sentimente si trairi...are rost sa zic ceva?cauti si gasesti...sau nu cauti si gasesti...Mai putin...ce tanjeste sufletul sa gaseasca.

STUDENTIE

ha ha ha...
Frumosi ani...
Nu mai departe de ieri, vorbeam la telefon cu buna mea prietena din facultate...ea ramasa in Pitesti...eu ajunsa in Bucuresti.

ha ha...sunt la regim...chiar da.
Piei ispita... :)

Este insarcinata... :)  mananca din joi in paste...pt ca micuta ei nu o lasa sa-si satisfaca poftele.Si...uite asa...ne aminteam noi cum in fiecare zi dupa cursuri...imparteam ”frateste”  in Siblani...o salata bulgareasca si o portie de aripioare crispy...cu garnitura aferenta...o portie uriasa de cartofi, un castravete murat, mmm, si un sos de mujdei de usturoi:(ba ceream si suplimentar...atat de bun era).Si,of course...o dusca de cafea cu lapte :) ca deh...era trecut de 18...si trebuia sa dormim noptile. :)

Nu mai pun ca nu ne pupam cu nimeni...ca in fiecare zi miroseam a usturoi...ha ha ha...a ha...

O intalnire dupa 14 ani !

PATRI & CEZAR

...au trecut 14.Da 14 ani in care abia stiam una de cealalta.
Ea la inceput de relatie…eu o mamica mandra.
Acum ea este ce eram eu…iar eu sunt ce nu ma asteptam sa fiu.
Am revazut-o dupa acesti ani.A fost suficient sa ne revedem si totul sa para ca atunci.
Am plecat de la ea...ravasita, am plans amintindu-mi de tristetea mortii parintilor mei…de clipele in care…copil fiind…familia ei mi-a intins o mana. M-am simtit de-a lor…m-am simtit ocrotita. Imi lipsea si ei stiau ca am nevoie.
Acum o am langa mine, nu o mai las sa plece. Voi sta si voi veghea cu gandul, cu tot ce am pozitiv…ca sa le fie bine.Asa cum mi-a fost mie…candva alaturi de ea.
O admir ca este fericita, ca cei din jurul ei sunt fericiti pentru ca…EXISTA EA

2000-2011

RETROSPECTIVA

Copil fiind...ma gandeam cu teama la anul 2000.
Cu totii am trait imaginandu-ne cum va arata acesta.Vom muri?
Vom fi parinti.Desi copil...in vremea copilariei mele... ma gandeam la copilul ce urma sa-l am.Ma vedeam matura...o femeie implinita, speriata de moarte ...speriata de gandul ca 2000 imi va sacrifica fiinta draga.Ma sufocam de durere.Imaginatia ma injunghia...imi fura linistea.Nu ma bucuram zile intregi de copilaria mea...pentru ca ma obseda 2000.
Cui nu i s-a intamplat sa fie furat de ganduri negre???necontrolate?
Mie da...Dar s-au terminat.Am invins.
Mitul anului 2000...s-a spulberat.A disparut...s-a dus.De la sine.

Prietena mea...

O ador...pentru ca este spontana...nebuna, vesela si plima de optimism.
Mi s-a intamplat de multe ori sa imi doresc sa fiu ca ea...
Astazi ma suna...ca in fiecare zi dealtfel si imi spune cum...gaseste ea in parbrizul masinii amenda de parcare neregulamentara.
...hmmm...o si vad infuriata...
In noaptea premergatoare acestei intamplari in parcarea din jata locului ei de munca...se sparg cateva masini.Asa hotaraste sa-si mute masina...intr-un loc mai luminat...zice ea.Si evident...neregulamentar d.p.d.v.al polititi rutiere.
Hotarata...pleaca la primarie...sa-si rezolve problema.Cei de acolo o trimit la politia comunitara...Toti cei prezenti in acel moment...la job...erau intr-o sedinta.Numai EA...putea sa intre peste o ...mare de barbati...sa salute si sa-si spuna off-ul....
Sa fi facut eu asta???As fi platit umila..amenda...si as fi dat uitarii incidentul
Credeti ca a plecat de acolo...cum a venit??NUUU...a primit un advertisemnt...si toata lumea a fost multumita !
Inca odata mi-a dat o lectie...aceea de a lua viata-n piept...de a fi capabila sa te vezi mai barbata decat multi barbati.
Felicitari draga mea...

Mai am timp?

....trec zilele una dupa cealalta.Exact cum este si normal...Trec saptamani...trec luni trec ani din viata mea.
Sunt in deriva...Am libertate dar nu stiu sa ma bucur de ea.Nu stiu sa ma bucur de nimic,pentru ca nu am nimic.Am doar sentimente care stau inchise...am vise incatusate si pline de retineri.Am multe retineri.Am sperat ca voi redeveni alta....
Ma simt batrana...
Nu ma caracterizeaza pesimismul...si totusi ma complac in starea de fata.

Imi pun intrebarea daca voi reusi sa privesc spre viitor fara sa ma mai doara trecutul.

Sa fii singura...nu-i deloc usor...Sa vezi cum zilele se scurg fara ca tu sa fii speciala pentru un cineva...Acel cineva exista...dar este prea departe sa fie aproape de adevar.Voi reveni vreodata o femeie normala...care sa aiba certitudinea ca stie ce vrea...ca iubeste liber???

Ce ne dorim noi ?

Noi...femeile ne dorim sa avem parte de pretuire ... intelegere si apreciere.Cautam stabilitate, protectie, iubire...
Barbatii vor sa fie respectati, sa fie autonomi si nu il ultimul rand vor diversitate.
Intr-o relatie de cuplu, ambii doresc armonie... intelegere...bunastare...copii frumosi si sanatosi... reusita in viata si dragostea partenerului de viata.
Am omis ceva ?

De ce fata draga???

A mai murit o stea.

Ma doare sa vad ca totul este adevarat...si nu doar un vis al meu...un cosmar...
Privesc oripilata stirile si nu inteleg. De ce a ales sa moara?
Sunt intrigata de motivatiile ei...daca acestea mai sunt de judecat sau nu...DE CE??? ... era o femeie care avea lumea la picioare. De ce a ales sa se desparta de cei dragi...tocmai de ziua ei?cat de cruda sa fi fost imaginatia cu ea???incat sa poata avea atat de multa tarie?
Eu, care de mica am crescut fara parinti, nu pot sa inteleg, de ce a ales sa moara cand avea un copil de doi ani de crescut?de ce nu si-a pus intrebarile ce si le pun mamele...gandindu-se la copilul lor???
Ma doare sa o judec...
Multitudinea de clipe frumoase din viata ei...cariera...copilul...nu au fost suficiente pentru a merge mai departe?O Madalina...cat ma doare sa vad ca ai cazut...si nu te mai poti ridica.
Ramai cu bine fata draga...ramai in sufletul meu si a multora ca mine...

ODIHNESTE-TE IN PACE !

Ganduri...

UNDE PUTEM GASI IUBIREA?

Se intampla sa gasesti sentimente de iubire in locuri simple si ciudate...sau sa treci fara sa stii pe langa iubire. Poti s-o gasesti pe strada, in locuri neumblate, departe...sau poate  fi chiar in fata ta. Iubirea nu are capat......Este ca un labirint al dragostei, in care alergi fara de rost, un spatiu vast pe care toata viata ratacesti si cauti peste tot de ploaie un adapost. Ai vrut iubire adevarata... ai vrut iubire sa gasesti departe-n zari nemarginite, ai fost un orb, ea s-a aflat in palma ta mereu, in aripile fluturelui...de vantul aspru zdrentuite, si chiar in culorile infinitului curcubeu. Iubire...iubire poti gasi si in sufletul tau invelit de armura rece a carnii... in fulgii de zapada ce-ti cad pe chip in iarna grea...in fiecare clipa ce trece spre eternitate... si visele pe care-n urma le-ai lasat. Daca albastrul cer ti-a asezat iubirea pe ploapele inchise si obosit ai adormit sperand sa poti visa, trezeste-te, zadarnic o cauti in ale tale vise, deschide ochii, e chiar in fata ta, e chiar aici.In mntea ta...in gandurile tale.

Cu dragoste speram sa facem lumea un loc mai bun...sa aducem macar un zambet pe fata celor mai putin fericiti si sa fim o piatra de temelie la gasirea sufletului pereche. Desi am putea rascoli intreaga lume ca sa descoperim dragostea...trebuie s-o purtam in noi ca sa o gasim.Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb...aceasta este adevarata iubire care te inalta si te spala de tot ce e murdar in lumea aceasta. Daca iubesti cu adevarat... totul capata culoare. Ai mai multa incredere in tine si soarele pare ca straluceste mai puternic.

Singuratate fortata...

Simt cum mi se prabusesc gandurile.Mi se intampla tot mai des sa nu imi pot echilibra nevoile in asa fel incat sa aflu ce-i bine pentru mine.Ma afund in fiecare zi tot mai mult...si nu ma simt bine.Imi pierd puterea si increderea ca voi redeveni EU.Estte vina mea ca nu pot schimba nimic.Mi-am vandut libertatea...si ma lupt sa schimb ceva.Voi reusi???ma va ajuta vreodata ceva sau cineva?

Pe voi ce va face fericiti?

Viata... e facuta din lucruri mici si, cu toate acestea... ne dorim o multime de artificii... fara macar sa ne intrebam dacă explozia lor ne face fericiti sau nu. In fiecare zi... ne bucuram sau ne intristam in functie de mici gesturi ale altora, de mici schimbari, de mici realizari. Important nu este... sa ne facem planuri mari si sa ne hranim cu  iluzii care, amplificandu-se, sa ne poate aduce deziluzii insuportabile...ci sa identificam exact acele lucruri, care ne fac cu adevarat fericiti...pentru a le putea gasi si a ne putea bucura zilnic de ele. Caci... cel mai mare pericol in calea fericirii este depresia cauzata de falsa impresie ca bucuria suprema ar sta in ceva inaccesibil, imposibil de realizat pentru noi. Din pacare... de multe ori am construit aceste false impresii...lasand sa iasa la iveala latura sensibila...latura prin care pot fi manipulata usor.Ce ma face cu adevarat fericta?Zambetul copiilor...rasaritul soarelui...un buna dimineata spus de colegi zambind...un bine ati venit ...in magazinul meu preferat?Un telefon primit...si asteptat...cu nerabdare?Cata importanta au acestea in viata voastra?Sunt eu prea boema...???si nu vad esentialul vietii?Pot sa aflu de la voi ce este important pt voi?ce va face feritite si fericiti?

Astept sa rasara soarele...

Va rasari soarele maine...sunt sigura.Va rasari nu doar pe strada mea ci si in sufletul meu.Voi scrie despre ce imi doresc sa simt...sa schimb...sa visez. Voi plange mult si bine...multa vreme,asa cum am facut-o in ultimul an de dupa divortul meu.Nu voi plange pentru ca sunt singura...voi plange daca nu voi schimba ceva. In cei 17 ani de casnicie...am aflat ce inseamna sa fii sotie, mama dar nu si femeie.Nu mi-am imaginat ca pot accepta sa fiu atinsa de un alt barbat.Mi-a provocat repulsie gandul.Eram educata dupa profilul fetelor scolite in manastiri vazute de mine doar in filme. Mi-am pierdut mama de mica...aveam 15 ani.Era Septembrie 89 cand totul s-a prabusit in viata mea.La scurt timp mi-am pierdut tatal... Am ramas singura cu bunicul...eram dintr-o data singura...imi era teama.Atunci am decis sa pun aplicare invataturile mamei mele ...care stiind ca va muri m-a educat cum am spus mai sus. Am pus limita in relatiile cu ceilalti...M-am izolat.Eram o tanara adorata...frumoasa...careia i-a fost teama ca isi pierde virginitatea inainte de casatorie.Mi-am spus ca nu mi se va intampla decat cu voia mea.Iar eu nu vroiam asta, vroiam sa-i pastrez memoria educatiei primita de la mama...exact asa cum si-o dorea ea.Pura pana la casatorie. Si s-a intamplat...M-am casatorit cu primul iubit...care s-a dovedit a fi calaul evolutiei mele. Mai gandesc si astazi la fel?NU...Si asta imi da aripi...imi da sperante ca voi trai asa cum simt...ca imi vor fi intelese trairile ... ca cineva se va mula perfect mie. VA RASARI SOARELE PE STRADA MEA...

Ploua in 19 Iunie 2010.

...da...ploua... Ploua cand a trebuit sa-l vad. Ploua torential.Imbracasem o rochita de vara, alba.M-am gandit...este prea mult?Ma bucuram ca ploua pt ca in acest fel m-am acoperit,mi-am tras in fuga(aproape pe negandite) un sacou la fel de alb si am iesit.Portile s-au deschis, masina a intrat.Nu il vazusem niciodata...fusesem abordata de EL din neant...in urma cu 10luni.Vorbeam serile pana tarziu...A reusit sa-mi schimbe programul...sa ma faca sa-mi doresc sa-l ascult. Si l-am ascultat...Din acel moment am stiut ca trebuie sa construiesc un ZID. Eu o femeie cu un copil...divortata...el un COPIL caruia viata i-a oferit TOT. Auzisem ca te poti indragosti doar ascultand pe cineva...dar nu am crezut ca mi se poate intampla mie.Construind zidul nu am lasat sa se vada nimic.NIMIC ...prin care sa se vada ca ma indragostesc.Dar mi-a trecut...constienta fiind de situatia mea actuala.Si totusi in urma cu o luna...el mi-a declarat ca se indragostise de mine.A facut primul pas.Ne-am dat o ora(60minute) in care sa ne spunem trairile..sentimentele.Da...se indragostise de un zid prin care si-ar fi dorit sa creeze fisuri prin care sa poata strabate.I-am marturisit ca acelasi lucru mi s-a intamplat...ca ma indragostisem incetul cu incetul dar ca ...statutul meu mi-a infranat evolutia in atitudinea mea. Si...l-am vazut. ...19 Iunie a fost o zi in care mi-am spus ca trebuie sa il vad.Probabil ca toata viata as fi regretat daca nu mi-as fi dat aceasta sansa...si am facut-o. L-am admirat...am povestit cateva ore bune... el insistand sa darame zidul.Am vorbit despre orice...mai putin despre mine.Nici acum nu stie despre viata mea...despre trecutul meu.Si nu va sti...pentru ca nu il voi mai revedea...si asta pt ca aluatul din care sunt facuta, ma face sa ma analizez drastic.Sa cred ca din paharul problemelor mele...nu pot lasa pe altcineva sa bea... Imi va fi dor de el.

Stiu cine esti !

Daca stiu cum gandesti stiu cine esti. Viata si caracterul tau sunt modelate de gandirea ta. Gandurile placute formeaza oameni placuti,cele vesele, vieti senine.

Ceea ce esti, ceea ce faci, ceea ce ai, dar mai ales atitudinea pe care o adopti sunt stalpii pe care pot sustine o viata fericita

O viata reusita incepe cu ce esti... O viata reusita presupune sa iti placa ceea ce faci... O viata reusita presupune sa ai ce iti doresti, dar mai ales, sa te poti bucura de ceea ce ai... O parte principala din viata noastra este dictata de evenimente asupra carora noi nu avem control, iar o mica parte din felul in care reactionam la acestea. Ceea ce esti, ceea ce faci, ceea ce ai, dar mai ales atitudinea pe care o adopti sunt stalpii pe care pot sustine o viata fericita. Cu cat stalpii sunt mai solizi, cu atat mai bine! Intr-adevar, o viata reusita depinde cel mai mult de atitudinea pe care o adoptam. Sa invatam din greselile trecutului, sa ne incarcam cu energie retraind momentele placute trecute. Sa traim cu pasiune, cu intesitate prezentul. Sa fim de fata in singurul moment in care suntem cu adevarat vii: ACUM. Sa asteptam cu incredere ziua de maine. Sa avem credinta ca tot ce se va intampla, in final se va termina in favoarea noastra. Sa fim pregatiti pentru a face fata incercarilor la care vom fi supusi. Pe zi ce trece tot mai multe produse si servicii ne trag cu ochiul. Indiferent ca esti mai sarac sau mai bogat, un lucru ramane mereu valabil: niciodata nu o sa poti avea tot ce iti poti dori. Prin urmare trebuie sa incepi prin a sti exact ce iti doresti mai mult, ce conteaza pentru tine, ce contribuie la a te face fericit. Apoi trebuie sa intelegi ca tot ceea ce ai in posesie nu este decat unul din instrumentele prin care te poti bucura de viata. Dar nu e singurul. Nu e rau sa iti doresti sa iti faci viata mai comoda, mai placuta apeland la produse sau servicii existente pe piata, dar nu uita ca adevarata fericire vine din interior. Sunt multi oameni care au putine dar erau mult mai fericiti decat altii care aveau de nu stiu cate ori mai multe decat ei.Fie ca o faci pentru a-ti castiga cele necesare traiului, fie ca o faci pentru a-ti umple timpul liber, totul devine mai usor si mai placut daca poti contribui si cu putin entuziasm, putina pasiune, putin suflet. Cand aceste “condimente” sunt prezente se pot intampla adevarate minuni. Stim ca e greu, ca pentru a supravietui nu poti face doar ceea ce iti place plus ca timpul liber pare sa fie tot mai mult acaparat de cel dedicat muncii, dar nu dispera. Exista solutii. Nu ceea ce faci conteaza atat de mult cat pentru ce faci ceea ce faci. Atentie insa, nu alerga dupa scurtaturi care presupun sa faci compromisuri prea mari. Pe termen lung acestea se intorc intotdeauna impotriva ta. Pastreaza-ti integritatea! Cu totii ne dorim sa ne simtim bine in propria piele, sa fim apreciati, sa fim iubiti; sa stim ca avem un loc al nostru in aceasta lume, ca nu facem degeaba umbra pamantului. Rezultatele depind extrem de mult de felul nostru de a fi. Daca suntem increzatori in fortele noastre, daca ne cunoastem valorile dupa care vrem sa ne cosntruim viata, daca stim sa fim de folos celor din jur, daca avem curajul sa ne stabilim cat mai clar ce vise dorim sa ni le transformam in realitate si sa trecem de la vorbe la fapte, suntem pe calea cea buna. Urmeaza ceea ce ti-ai propus si vei avea o viata asa cum ti-o doresti.

02.06.2010

Prea des subestimăm Puterea unei atingeri, A unui zâmbet, A unui cuvânt bun, A unei urechi ce ascultă, A unui compliment onest, Sau a celui mai mic act de bunătate. Toate acestea au potenţialul de a transforma viaţa... Leo Buscaglia

NEVOIA DE STABILITATE

Teama de iubire e o alta cursa a lumii in care traim. ... nu vi se pare frapant ca desi unii ne temem de ea, o cautam pana la epuizare? Asta este partea trista. ...dar ca sa stim ...fiecare dintre noi ce ne dorim...trebuie sa evoluam. Daca inca mai vrei să experimentezi, sa cauti, atunci e pacat sa te angrenezi într-o relatie in care celalalt are altfel de asteptari. Asa ca...fiecare dintre noi trebuie sa stim ceea ce ne dorim si sa nu ne mintim singuri facand astefel un rau voit..noua si celor din jurul nostru. Stabilitatea e ceva bun si de dorit, dacă partenerul e cel potrivit. Un cuplu reusit este acela care ramane VIU in timp, adica se transforma, se adapteaza, isi intretine iubirea si atractia, nu cel care cade în banal si monotonie de indata ce au semnat actele. Pare greu?...nu pentru ca atunci cand simti ca cel de langa tine este "alesul", toate astea vin simplu si firesc, ca si cum ai respira. Sufletele pereche au calitatea de-a depasi erorile vietii...tentatiile si greul. Poate si pentru faptul ca le este imposibil sa traiască departe unul de celalalt. Nimic nu e pierdut, daca nu ne-am pierdut speranta...daca luptam pentru visele noastre...acela de a ne dobandi pe drept STABILITATEA...

SA FIM DOI

Detest definitiile, mai ales atunci când e vorba de sentimente. Si cu toate acestea, mi-e dat sa aud în fiecare zi „definitii” ale iubirii.Si uite cum ma provoc singura...in a ma intreba si a-mi raspunde... De fapt, chiar asa, ce e iubirea, pâna la urma? Sau, mai exact, ce inseamna sa iubesti? Cate capete...minti (sau mai degraba câte inimi), atatea raspunsuri. Intrebare inutila, de altfel. Iubirea nu se exprima în cuvinte. Stiu, suna a cliseu, si totusi... Pentru mine, sa iubesti înseamna sa îti doresti sa faci totul împreuna cu celalalt... sa faci pasi in doi... Pentru mine, sa iubesti înseamna sa nu mai existe nimeni în afara de celalalt... Sa simti fiori în stomac atunci când auzi usa liftului care tocmai s-a oprit... Sa simti ca ziua nu are sens daca nu-i simti zambetul si lumina din priviri... Sa simti ca poti renunta la tot pentru celalalt... Sa simti ca respecti si esti respectat.... Sa te cutremuri doar la gandul ca de maine viata ar trebui sa continue fara celalalt.... Sa dai ceea ce simte celalalt ca vrea de la tine si sa primesti fara sa spui ce îti doresti... Sa transformi iubirea într-un copil... Sa.... sa mergi în fiecare noapte pâna la luna si înapoi la soare ca sa îi smulgi o raza.... si sa-l vezi zambind contempland momentul... ...sa te intorci de la birou, de la orice job l-am avea...sa-i deschizi usa sa te auda spunand( zambindu-ti):buna seara iubitul meu... ...sa se intoarca de la job...sa intre pe usa cu bratul plin de cumparaturi ...iar printre ele sa fie un IAURT... : iubita mea...ti-am adus iaurut...celelalte s-au terminat. ...sa te surpinda in bucatarie spaland vasele...sa-ti sopteasca la ureche : esti frumoasa draga mea... ...sa il privesti cum nervos nu-si gaseste soseta...iar tu sa i-o aduci ”victorioasa” ca l-ai salvat de la cautari dis de dimineata... De fapt... singura fraza reala,este ... SA FIM DOI... pentru ca celelalte sunt doar în suflet, nerostite, lânga o mie de alte cuvinte... topite într-un sarut lung care sfideaza orice pudoare.

Am ales sa visez!

Am ales sa visez! Toti visam si tu visezi si cel si cea de langa tine, desi uneori da impresia ca este cea mai realista persoana. Sa fii realist inseamna totusi sa si recunosti ca ai nevoie de vise. Se stie foarte bine ca trebuie sa vrei ceva cu adevarat, ca sa il poti avea. Ca uneori "il" ai si fara sa "il" vrei e ceva mai rar. Desi aproape toata lumea sfatuieste pe toate lumea sa nu mai viseze ca sa nu mai fie dezamagita, eu cred exact contrariul. Numai visand pot fi fericita! Pentru ca unde altundeva poti gasi ce cauti, daca nu in vis? Visul cu ochii deschisi e unul pe care tu ilputem controla... nu este ca cel din somn. Nu te trezesti din el pentru ca suna ceasul, nici pentru ca "trebuie" sa se termine si nici macar pentru ca asa iti cere cel de langa tine. Din visul tau te trezesti cand vrei. Iar eu am ales sa nu ma trezesc niciodata. Am ales sa ma aflu pe cea mai inflorita campie decat la birou, am ales sa zbor , si in fine...am ales sa fiu implinita.Cand deschid ochii nu se intampla nimic rau. Imi continui drumul desi norii au disparut si in schimb au aparut masinile, praful, aglomeratia, sefiietc. Si, unde am suferit? De ce nu trebuie sa visam, asa cum ne sfatuiesc ceilalti? Eu cred ca cei care ii indeamna pe ceilalti la "realism total" sunt de fapt niste fricosi. Le e frica pur si simplu sa riste sa fie dezamagiti; dar riscul acesta este atat de mic, incat nici nu stiu cum sa-i mai numesc pe aceia, daca nu "fricosi". Visele...oricat de "ireale" ar fi ele....cine stie oricand pot deveni realitate.... Eu am ales. Poate si tu,ai ales...sau poate nu. Alege..ce-i bine pt tine..doar tu poti sti ce-ti doresti!

Singuratatea...

Ne ascundem in singuratate?Strigam dupa ajutor?Nu...nu putem spune tuturor despre ea. Nu putem striga tuturor...sunt singuraaaa....

De altfel, ce mai inseamna o singuratate trimbitata? Nu vom recunoaste decat in fata noastra ca suntem singuri. Si uneori am preferat chiar eu sa mi-o ascund desi era vizibila. Am invatat asta de la viata...am invatat sa ma ascund de comentariile celor din jur gandindu-ma ca ma vor judeca.Dar au dreptul??? Viata are intotdeauna dreptate, oricum am lua-o. Cat de cruzi putem fi, uneori,fara sa ne dam seama! De aceea randul celor singuri,s-a “ingrosat” considerabil in ultimul timp.

Stau uneori, cu ochii inchisi si ma intreb: din ce parte ma va lovi destinul? Apoi ii deschid si ma cuprinde o pace luminoasa, deplina vazand ca nimic nu ma ameninta.Ca intr-un joc. Cateodata ma gandesc si noaptea la asta,fara sa stiu prea bine de ce! Ba nu, mint. Stiu. Ma uit la norii care se tarasc deasupra muntilor si-mi dau seama ca ma aflu in singurul loc din lume unde miscarea lor pe cer are un sens precis. Si chiar daca multe lucruri nu mai seamana cu ceea ce stiam din copilarie, mirosul de iarba taiata si uscata la soare e de-ajuns sa imi aduc aminte ca viata e frumoasa. Si parca nu norii trec deasupra mea, ci amintirile mele.. Imi revad viata, urmarind cum alterneaza umbrele norilor si lumina soarelui care ma dogoreste apoi. Ca si cum mi-as tine viata in palme. Si trebuie sa stau nemiscata si sa astept. Sa astept ce? Cunosc tot ceea ce urmeaza sa-mi aduca norii si soarele. De fapt, eu am descoperit lumea traind in ea, cu singuratate, cu iubire, cu necazuri dar si cu bucurii! Exact ca cerul privit de mine deseori! Primul lucru pe care l-am invatat de la viata a fost sa-mi amintesc. In felul acesta reuseam sa fiu mai putin singura uneori. De-atunci dateaza probabil la mine o fascinatie a memoriei. Daca ascult acum zgomotele aduse de vant, iau totul de la inceput. Si simt ca deasupra tuturor contradictiilor mele exista ceva ce nu voi trada niciodata: Dragostea. Al doilea lucru pe care l-am invatat de la viata ,a fost sa ma opun foarte devreme singuratatiii printr-o dragoste sporita.. Mi-am iubit parintii mai mult decat alti copii. Am iubit lumea.Viata am incercat sa o “cuceresc” prin dragoste,dar nu am reusit. Nu e vina mea daca n-am reusit. Sau este. Dar n-am putut astfel! Am cerut oare prea mult de la viata? I-am cerut putine lucruri si toate firesti. Si poate e prea devreme sa fac acum bilantul. Si totusi viata m-a invatat unele lucruri. N-ai nevoie de mai mult, cat timp te ai pe tine insati, s-a zis uneori! Dar nu este adevarat. Avem nevoie de mai mult. Avem nevoie sa ne marturisim cuiva. Avem nevoie de cineva care sa ne iubeasca si mai ales de cineva pe care sa-l iubim. Poate ca marea noastra problema nu e sa fim fericite, ci sa fim mai putin singure. Cel putin in anumite momente ale vietii suntem singure, cu voia sau fara voia noastra. Si ce-am putea face? Sa ne extindem singuratatea? Sa mutam mereu mai departe hotarele acestei imparatii amare si mandre? Atat de departe, incat nici un drum sa nu mai ajunga pana la ele? Ar trebui, probabil,in primul rand, sa stim ca singuratatile nu seamana intre ele. Exista singuratati din care nu se aude nici o soapta, insa cand va rasari soarele si se va deschide poarta, vom descoperi uimite ca in clepsidra nisipul a inflorit. Exista singuratati cu caracter ambiguu; cea mai inocenta ne poate ucide, ceea ce nu e decat un paradox in plus intr-o lume care n-a facut economie de paradoxuri tragice. Viata nu m-a indemnat la singuratate, ci la munca si iubire, spre rabdarea de a patrunde in adancurile noastre, acolo unde se afla izvorul cel mai tainic al vietii si unde ne putem semana sperantele. Ea m-a invatat sa cultivam sperantele si intr-o fericita zi sa incepem culesul. Sa ne spunem seara: am facut totul, am semanat, am iubit, am sperat si am cules. Si daca suntem la fel de “saraci” ca inainte este numai pentru ca n-am avut cu cine sa impartim bogatiile. O singuratate bazata nu pe renuntari, ci pe sperante, nu arde drumurile spre lume, ci cauta in tacere pe cel adevarat; o tacere in care, de altfel, palpita toate cuvintele si trairile care dau vietii un sens. Caci a nu fi singur inseamna, poate, a sti sa te daruiesti. A sti sa renunti la trufie de a te considera cel mai important adevar al lumii. Rostul singuratatii este sa ne pregateasca pentru iubire, s-o visam si sa ajungem la ea prin puterile noastre si in cunostinta de cauza, cunoscand ce vrem sa negam.Drumul care duce spre noi insine, duce in mod obligatoriu si spre ceilalti. Altfel nu se poate. Drumul care ne indeparteaza de lume, ne departeaza si de noi insene. Avem nevoie sa credem in noi, dar stiu ca nu voi putea ajunge acolo unde sa fiu insami, decat solidara cu cei care iubesc aceleasi lucruri ca si mine.

Raspunsuri...

Timpul care se scurge...zi cu zi...luna cu luna...an cu an......ne ajuta sa ne descoperim...Ne lasa sa alegem.Sa experimentam si sa ne formam. Experietele ce le-am trait in cei 36 ani de viata...sau mai exact 30...31...atat cat incep sa-mi amintesc din copilarie pana acum...m-au supus unui examen ce sigur il trecem cu totii .Acel al supravietuirii...al infruntarii...al nelinistilor si al gandurilor intrebatoare.Intrebandu-ne permanent ce urmeaza...ce facem...cum vom face...a rezultat dezvoltarea imaginatiei...a acceptarii puterii noastre de a face ceva....sau de a nu face. Constienti ca am facut alegerea perfecta...corecta...inaintam in proiectele ce ni le-am stabilit...In viata...in societate...la serviciu...in relatii... Rezultatele hotararilor noastre...ne vor oferi raspunsul corect...raspunsul la intrebarile ce ni le-am pus...ceva mai inainte... O...Doamne...cate hotarari gresite am luat in viata asta...cate raspunsuri care mi-au strapuns sufletul...a trebuit sa primesc... ...si totul cu voia mea...

O pasare in zbor...

SUNT O PASARE IN ZBOR...

Demult nu am mai fost impresionata de ceva...de nimic...si nimeni.

Imi petrec timpul citind bloguri...ratacind peste pagini...zeci de pagini.

Cuvintele ce ei si ele le astern aici...sunt ganduri si simtiri in care ma regasesc.Acum ma alatur lor...ma voi lasa purtata de libertatea mintii...a imaginatiei.Voi fi EU...printre EI...