Astept sa rasara soarele...

Va rasari soarele maine...sunt sigura.Va rasari nu doar pe strada mea ci si in sufletul meu.Voi scrie despre ce imi doresc sa simt...sa schimb...sa visez. Voi plange mult si bine...multa vreme,asa cum am facut-o in ultimul an de dupa divortul meu.Nu voi plange pentru ca sunt singura...voi plange daca nu voi schimba ceva. In cei 17 ani de casnicie...am aflat ce inseamna sa fii sotie, mama dar nu si femeie.Nu mi-am imaginat ca pot accepta sa fiu atinsa de un alt barbat.Mi-a provocat repulsie gandul.Eram educata dupa profilul fetelor scolite in manastiri vazute de mine doar in filme. Mi-am pierdut mama de mica...aveam 15 ani.Era Septembrie 89 cand totul s-a prabusit in viata mea.La scurt timp mi-am pierdut tatal... Am ramas singura cu bunicul...eram dintr-o data singura...imi era teama.Atunci am decis sa pun aplicare invataturile mamei mele ...care stiind ca va muri m-a educat cum am spus mai sus. Am pus limita in relatiile cu ceilalti...M-am izolat.Eram o tanara adorata...frumoasa...careia i-a fost teama ca isi pierde virginitatea inainte de casatorie.Mi-am spus ca nu mi se va intampla decat cu voia mea.Iar eu nu vroiam asta, vroiam sa-i pastrez memoria educatiei primita de la mama...exact asa cum si-o dorea ea.Pura pana la casatorie. Si s-a intamplat...M-am casatorit cu primul iubit...care s-a dovedit a fi calaul evolutiei mele. Mai gandesc si astazi la fel?NU...Si asta imi da aripi...imi da sperante ca voi trai asa cum simt...ca imi vor fi intelese trairile ... ca cineva se va mula perfect mie. VA RASARI SOARELE PE STRADA MEA...